Ajunsă la pragul dintre gimnaziu şi
liceu, încercam să mă desprind de trecut şi să îmi fac curaj pentru un nou
început. Marea majoritatea a persoanele trecute de ceva vreme prin vârsta de
licean o consideră cea mai frumoasă, dar până nu o voi epuiza nu îmi voi putea
exprima o opinie în privinţa acesteia.
Înainte de a începe şcoala, mă aşteptam
la puţine lucruri frumoase din partea liceului, sperând ca în realitate să fie
mai bine. Într-adevăr a fost mult mai bine decât mă aşteptam. Chiar dacă la început ne priveam suspicioşi, neştiind ce va urma, am fost deschişi şi am comunicat, cu speranţa de a descoperi oameni cu sufletul frumos. După primele săptămâni, am ajuns la concluzia că am nimerit într-un
colectiv deosebit, în care ne-am obişnuit foarte uşor unii cu alţii. Deci, în decursul acestui an, am
cunoscut multe persoane noi, fiecare cu o personalitate diferită, dar care
formează un grup omogen.
În primele zile de liceu, m-am bucurat să văd că d-nul diriginte este foarte deschis cu noi, dar în special apreciam, şi apreciez în continuare faptul că nu ne consideră nişte copii, ci nişte persoane mai mature cu care se pot discuta lucruri serioase. Fiind destul de uniţi, ne place să ne
bucurăm împreună de reuşitele noastre, indiferent de măsura lor şi să le
transformăm în amintiri plăcute. Chiar dacă mai facem şi greşeli, este mereu cineva care să le observe şi să le discute cu ceilalţi, pentru a remedia problema. Acest lucru arată prezenţa unei persoane căreia îi pasă de noi şi implicit de viitorul nostru şi care doreşte să conştientizăm anumite infantilităţi pe care le facem.
Se apropie sfârşitul primului an de liceu, cu majoritatea impresiilor bune şi cu speranţa, că aşa cum spun cei mai mari, anii de liceu sunt cei mai frumoşi ani ai tinereţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu